Cosmintosh

19 martie 2015

4 martie 2014

Habar n-am cum sa numesc postarea

După așa, vreo doi ani, ma întorc și eu pe blog. Cine știe cine mă mai citea...? Eu unul mi-am schimbat perspectiva despre blogging. Stau și mă uit la ce scriam în trecut și chiar am un sentiment ciudat! Am scris prostii incoerente pe care nu interesa pe nimeni. Oare asta sa fie scopul blogului meu? :)) Nu cred, așa că rog pe cei curioși să ia la cunoștință că dacă vor să se uite la postările mele vechi,(îs prea mici șansele :)) ) să nu bage in seamă. Nu vreau să șterg nimic, pentru că este și ăsta o bucată din trecut. Observ cum unii bloggeri/vloggeri au obiceiul sa se scuze că nu au mai postat ceva de mult. Recunosc că și eu practicam asta, dar am ajuns la concluzia că un blogger ajuns la maturitate nu face asta că nu l-o făcut mă-sa superstar si nu plânge nimeni în lipsa lui. Eu cred în continuare că a avea un blog este bine, te ajută să îți așterni găndurile și să te confrunți cu ele direct. De aceea am să scriu aici episodic și am să încerc să scriu lucruri interesante. Nu uitați! Viața merge înainte și nu vă temeți de evoluție. Nu vă credeți perfecți că oricum voi din viitor o să criticați pe voi din prezent. :)) P.S. Cred ca ati auzit piesa lui Doc cu Raluka. Mie imi place :3

19 decembrie 2012

Vine sfârşitul lumii...?


Empatia şi asentimentul în blogosferă


Empatia şi simpatia sunt oarecum sinonime. Am mai vorbit despre forma de persuasiune sub aspectul înfăţişării şi într-o postare anterioară.
Voi vă imaginaţi chipul bloggerului atunci cânt îi citiţi postările? Presupun că cei mai mulţi dintr voi da. Tema, modul de a scrie au o legătură cu personalitatea, dar ce ne facem dacă ştim şi cine e în spatele portalului web? Asta ne ajută să recepţionăm într-un mod mai bun ceea ce încearcă scriitorul să ne spună.
Dar cum e atunci când niciodată nu ai reuşit să-l observi în viaţa reală? Este adevărat că aici, necunoscutul îşi face simţită prezenţa printr-o formă de curiozitate care, cu siguranţă, va duce la un sentiment empatic?
Da, este adevărat. Îmi place să pun întrebări retorice, o fac doar în scopul de a intui răspunsul care, bine-nţeles, este favorabil subiectului.

17 decembrie 2012

Ce sunt, de fapt, liderii


Un lider este o persoană care conduce o oragizaţie, un partid politic, un club sportiv, etc.
Asta ar fi definiţia, dar vă provoc să priviţi în mai de aproape acest aspect.
Pe lideri nimeni nu-i controlează (în cele mai multe cazuri), un lider dă numai ordine. El are în totdeauna subalterni care să facă treaba murdară.
Este într-adevăr o mică diferenţă dintre aparenţă şi esenţă? Citeam pe 9gag, cred, că politicienii au păreri despre orice, dar informaţii despre nimic. Cărora dintre voi nu li se pare adevărată această afirmaţie?
 Aşa este şi cu şefii: Ei dau ordine, (în cele mai multe cazuri din interese personale, mda, asta e realitatea) dar habar nu au despre ce este vorba de cele mai multe ori. Postarea asta poate fi vagă pentru unii dintre voi, dar nu mă refer la un anumit tip de lider. Este evident că un politician, să zicem, dă ordine executanţilor să facă anumite treburi fără studiu de impact sau din propriul chef, iar un şef al unei instituţii de cercetări are nenumărate cunoştinţe în domeniul pe care îl exploatează.