Ştiu că a trecut aproape o săptămâne de atunci, poate nici
persoanele pe care le voi trece în revistă nu vor vedea ce am scris eu aici,
poate voi da nume, poate nu. Cine ştie? Ei bine, eu ştiu!
Marţi, 18 septembrie 2012, a fost un fel de zeamă de creieri
infestaţi pentru mine. Adică, la naiba! Nu m-am înţeles cu nimeni! Aşa zişii
mei prieteni mi-au reproşat nişte lucruri pe care nu trebuia să le spună, eram
cu muci în nas şi nici nu mă credeau. Nu mai spun că nu m-a sunat nimeni de
când m-am îmbolnăvit. Adică, serios, un pic de interes, fraţilor.
În fine, nu îmi place să mă plâng p-aici, dar tare-mi place
să mai scot ochii.
Toată ziua de marţi mi se pare că am pierdut-o la pc, ca de
obicei. Dar ce să fac cu acest obicei? Ştiu, îl voi diminua, desigur. O să mă
pun pe citit, şi chiar asta am făcut, îmi pun tableta la lucru şi aşa mă mai
cultiv şi eu. După cum şi prietenului meu, Alex, îmi plac cărţile de
psihologie. M-au învăţat cum să mă descurc în diferite situaţii şi cum pot face
aprecieri mai corecte ale oamenilor şi intenţiilor lor. Dar nu mă mai bag în
detalii, pentru că sunt cam şarlatan aşa şi nu îmi place să divulg ceea ce
învăţ altora. Fiecare înţelege în felul său şi… dacă vrei să ştii şi tu,
citeşte! După cum spunea un video viral pe internet, pe care îl simpatizez
mult, „cărţi!”. Dar acum gata cu joaca şi du-te la citit.
Mâine sau în altă zi, o să îmi dau seama cât de prost am
scris, dar acum nu pot avea pretenţii de la mine, că doar na… e o oră totuşi. No bun, mă! Să vă CHIŞ! Pa!
